Nae Ungureanu împlinește vineri, 11 octombrie, 68 de ani, dar spune pentru ProSport că îl așteptă o aniversare tristă, deoarece din diferite motive nu va mai petrece alături de foștii săi colegi din Craiova Maxima.
Nae Ungureanu a fost unul dintre cei mai buni fundași stânga din istoria naționalei României și ai Universității Craiova. Cel poreclit „Roșu” a jucat sub tricolor între anii 1981-1989, având 57 de meciuri.
La Universitatea Craiova a evolutat în 284 de partide între anii 1977 – 1987, iar la Steaua București a jucat între 1987 – 1992. Cu Craiova Maxima a jucat o semifinală a Cupei UEFA în 1983, iar cu Steaua o finală a Cupei Campionilor Europeni în 1989.
11 octombrie este ziua în care Nae Ungureanu își serbează ziua de naștere. Ajuns acum la 68 de ani, Nae Ungureanu ne-a spus că îl doare foarte tare că nu își mai poate serba ziua în mijlocul foștilor săi colegi din Craiova Maxima.
„Vă mulțumesc pentru urări, dar de la an la an încep să simt al naibii de tare vârsta. Cum o să petrec ziua mea? Păi cred că mai mult ca sigur o voi petrece singur acasă. Voi bea o bere sau un pahar de vin singur. S-a dus gașca noastră. S-a cam spart. Ăsta e adevărul. Ilie Balaci, Nae Tilihoi, Costică Ștefănescu, Zoli Crișan nu mai sunt. Negrilă stă mai mult pe la țară. Pe Donose nu-l prea îl mai scoți din Craiovița. Beldeanu nu mai bea deloc alcool și nu am cum să beau și eu o bere cu el. Camătaru e ocupat mai mult cu afacerile. Irimescu a făcut de mult un pas în spate din gașca noastră. Geolgău și Țicleanu sunt mai mult pe la București, acolo la FRF. Cârțu și Sllvică Lung mai sunt pe aici prin Craiova și cam ăștia mai suntem toți.
Dar e tare greu fără Ilie Balaci și Nae Tilihoi. Am atâtea și atâtea amintiri cu ei de îmi vine să plâng acum când vorbesc cu tine. Ei doi erau cei care ne străngeau și sunau adunarea la un eveniment de ziua unuia sau altuia dintre noi. Dar noi ne strângeam ori de câte ori aveam chef să ne mai mai vedem pe la un pahar de amintiri. Sau când venea Ilie Balaci acasă prin Craiova ne vedeam sigur. Bine, organizatorii și tartorii principali erau Balaci cu Tilihoi. Evident că mai aducem și un lăutar doi cu noi, că așa se face la un astfel de eveniment, nu?
Acum sunt să zic oarecum mai bine, dar vă spun sincer că totuși se simte cam tare că am ajuns la 68 de ani. Știți și voi că eu acum vreo trei ani am trecut și prin acel AVC și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am scapat. Acum încerc să îmi duc viața mai departe cât pot și eu de bine, dar vă mai spun încă o dată că mă doare rău de tot că nu mai sunt printre noi Iliuță și Nae Tilihoi. Dar și toți cei care au murit din echipa noastră a Craiovei Maxima mă doare că nu mai sunt. Noi am format o mare familie cu adevărat și e tare greu când începi să îți pierzi pe cei cu care ai fost cu ei și la bine și la greu”, a spus Nae Ungureanu.
Nae Ungureanu ne-a dezvăluit că a jucat fotbal cu adevărat din 1975 până în 1993, iar că după această perioadă a rămas și cu trei mari regrete din cariera de jucător.
„Consider că în cariera de jucător am dat tot ce am avut mai bun din mine și nu uitați că în cea mai mare parte din cariera mea de fotbalist eu am jucat pe postul de fundaș stânga, deși eram jucător de picior drept. Însă, în acești ani de fotbal am avut și vreo trei mari regrete pe lângă reușitele de la echipele de club pe la care am jucat.
Mă întrebi la ce regrete mă refer? Am fost eliminați cu Universitatea Craiova de Benfica în semifinalele Cupei UEFA în 83, după acea dublă mansă, 0-0 pe Da Luz și 1-1 în Bănie, deși nu am pierdut. Am fost zdrobiți în finala Cupei Campionilor Europeni de Milanul lui Ruud Gullit, Van Basten și Fank Rijkaard, scor 4-0. Efectiv nu am avut ce să le facem. Milanul nu o să mai aibă niciodată în viața ei o asemnea echipă. Și am pierdut Campionatul Mondial din Italia 90, deși jucasem și prin preliminariile acelui Mondial. Însă, nu am fost luat în lotul pentru Campionatul Mondial din Italia 1990, deoarece Cornel Dinu și Emeric Ienei au considerat că la 34 de ani eu sunt prea bătrân pentru a mai face față la echipa națională. Iar eu unul vă spun foarte sincer că încă aveam la vremea aia un randament foarte bun, iar campionatul României era unul foarte puternic. Știți foarte bine că încă nu plecaseră jucătorii români în străinătate. Mă refer la transferurile în masă. Că așa, unul doi, trei jucători apucaseră să se transfere. Dar ori fugiți din România, ori lăsați să plece la final de carieră. Abia după Campionatul Mondial din Italia 90 au dat drumul la transferurile în străinătate.
Iar pe mine m-a durut foarte tare că nu am prins lotul pentru Campionatul Mondial din Italia 90. Orice fotbalist din lumea asta își dorește să joace cu naționala țării sale la un Campionat Mondial. Eu fusesem cu România doar la Campionatul European din Franța 84. Dar asta este situația. Nu mai pot să fac nimic acum. Așa au gândit la vremea aia Cornel Dinu și Emeric Ienei. Au considerat că sunt alții mai buni ca mine, deși recunosc că la vremea aia Klein era un fundaș stânga foarte bun”, a încheiat Nae Ungureanu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER